Ruptura de menisc: simptome, cauze și metode de tratament

Ruptura de menisc reprezintă una dintre cele mai întâlnite patologii ortopedice. Aceasta se poate manifesta atât la sportivi, cât și la cei care nu fac sport de performanță, inclusiv la vârstnici. Adesea, simptomul principal este durerea și disconfortul creat la mers. 

Ce este meniscul?

Meniscul este o structură intraarticulară, de consistență cartilaginoasă. Este localizat între femur (osul coapsei) și tibie (unul dintre oasele gambei). Rolul său este de a stabiliza articulația și de a reduce impactul șocului mecanic asupra articulației genunchiului. Prin intermediul acestuia, suprafața de contact dintre femur și tibie este mărită. Astfel, suprafețele cartilaginoase ale celor două oase sunt protejate împotriva frecării realizate în cadrul mișcării articulației. 

La nivelul genunchiului se află:

• meniscul medial;

Cele mai multe dintre leziuni apar la nivelul meniscului medial, el având un grad mai mic de flexibilitate. 

Ruptura meniscului medial se poate produce în urma aplicării unei forțe asupra genunchiului, atunci când piciorul este pus drept pe o suprafață, iar femurul rotit spre partea internă. Inițial, pot apărea leziuni la nivelul ligamentului medial colateral, al ligamentului încrucișat anterior și ulterior, al meniscului medial.

• meniscul lateral;

Pentru ca meniscul lateral să prezinte o leziune este necesar ca la nivelul articulației genunchiului să fie exercitată o forță externă. Concomitent cu impactul forței, la nivelul articulației vor fi realizate mișcările de rotație și hiperextensie. În cazurile severe pot fi afectate și ligamentul colateral lateral și ligamentul încrucișat posterior. 

Ce este ruptura de menisc?

Ruptura de menisc reprezintă o leziune a meniscului, asociată cu întreruperea suprafeței acestuia. Ruptura de menisc poate avea mai multe grade de severitate, în funcție de suprafața care este afectată. Spre exemplu, ruptura poate fi atât de avansată încât fragmente ale acestei structuri cartilaginoase se pot desprinde. În timpul mișcărilor, acestea se deplasează și conduc la apariția senzației de blocare a genunchiului. 

Ce este fisura de menisc?

Fisura de menisc este o leziune parțială a meniscului. Simptomele sunt comune cu cele ale rupturii de menisc, dar severitatea este mai mică. Cu toate acestea, o fisură de menisc se poate transforma într-o ruptură de menisc în lipsa unui tratament corespunzător sau în timpul activităților fizice solicitante. 

Cauzele rupturii de menisc

Pentru ca o leziune să apară la nivelul meniscului este necesară exercitarea unei forțe crescute la nivelul articulației, fie prin contact direct, fie prin aplicarea unei presiuni indirecte. Aceasta va determina o rotație forțată a articulației și suprasolicitarea componentelor acesteia, care vor suferi.

 Ruptura de menisc poate apărea ca urmare a:

• traumatismelor sportive (fotbal, tenis, genuflexiuni);
• căderilor;
• proceselor degenerative (osteoporoză);
• greutate crescută (în cazul persoanelor cu obezitate);
• efectuării activităților fizice solicitante (ridicarea greutăților).

Factori de risc

Printre factorii favorizanți ai apariției rupturii de menisc se numără:

• efectuarea mișcărilor de rotație sau a mișcărilor bruște;
• practicarea sporturilor care solicită articulația genunchiului (fotbal, baschet, tenis, atletism);
• urcatul scărilor;
• vârsta înaintată (peste 60 de ani);
• sexul (bărbații sunt mai predispuși rupturilor de menisc);
• obezitatea;
• amânarea tratamentului destinat structurilor articulației genunchiului (crește riscul de a dezvolta ruptură de menisc).

Ruptura de menisc: simptome

Adesea, ruptura de menisc apare în timpul unei activități fizice. Ca urmare, cele mai multe dintre persoanele care suferă o astfel de leziune aud cracmente (pocnituri) la nivelul genunchiului, în momentul în care este produsă ruptura. Printre alte simptome asociate rupturii de menisc, se numără:

• durerea;
• cracmente la nivelul articulației (pocnituri);
• tumefacția (umflarea);
• senzația de blocare a articulației genunchiului la mers;
• instabilitate articulară;
• mers cu dificultate;
• disconfort la realizarea flexiei (îndoirea) sau a extensiei (întinderea) membrului inferior;
• dificultate la efectuarea mișcărilor de rotație sau a mișcărilor bruște.

Durerea în cazul rupturii de menisc

În cazul rupturii de menisc, durerea poate fi localizată:

• medial;
• lateral;
• posterior.

Frecvent, după apariția unei rupturi de menisc, durerea și disconfortul apar la mișcările de rotație sau flexie (îndoire). Aceste tipuri de mișcări solicită într-o proporție mai mare meniscul. 

În timp, durerea se diminuează, putând apărea doar în cadrul efectuării anumitor mișcări. Cu toate acestea, reducerea durerii nu ar trebui să fie un semn pentru a renunța la tratament. O leziune netratată corespunzător și la timp, poate determina apariția gonartrozei, cu implicații semnificative pe termen lung. 

Primul-ajutor în cazul rupturii de menisc

În cazul în care se suspectează apariția unei rupturi de menisc, se pot aplica următoarele metode pentru reducerea simptomelor:

• repausul (solicitarea articulației ar putea agrava ruptura de menisc);
• aplicarea compreselor reci (reduc inflamația);
• aplicarea unor bandaje sau orteze (contribuie la stabilizarea articulației);
• ridicarea membrului inferior, superior planului inimii (favorizează întoarcerea venoasă și previne formarea trombilor);
• administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (reduc inflamația și scad durerea).

De asemenea, este importantă efectuarea unui consult, de către un medic ortoped, în cel mai scurt timp.

Ruptura de menisc: tipuri și forme

Rupturile de menisc sunt diferite în funcție de:

• cauza care a dus la apariția lor;
• modul de producere;
• starea articulației înainte de apariția leziunii (o articulație care prezintă procese degenerative are un risc mai crescut de a dezvolta leziuni severe).

Clasificarea rupturilor de menisc se poate face și în funcție de gradul de severitate al leziunii. Astfel, sunt cunoscute leziuni de:

• gradul I;

• gradul II;

Rupturile de gradul I sau II sunt caracterizate prin prezența leziunilor în structura interioară a meniscului. Cel mai adesea, acestea sunt sinonime fisurilor meniscului. 

• gradul III;

Leziunile de menisc de gradul III sunt cele care afectează continuitatea acestei structuri cartilaginoase. 

Rupturi incomplete

Rupturile incomplete sunt specifice proceselor degenerative care se dezvoltă la nivelul meniscului. Acestea apar în interiorul meniscului, fără a ajunge în contact cu marginea acestuia. 

Rupturile incomplete pot fi vizualizate în cadrul examenului RMN (rezonanță magnetică nucleară). Deoarece sunt considerate rupturi stabile, acestea nu necesită efectuarea intervenției chirurgicale. Cu toate acestea, se pot agrava în timp, de aceea necesită monitorizare periodică. 

Rupturi complexe

Rupturile complexe sunt caracterizate prin apariția mai multor tipuri de leziuni la nivelul meniscului. Astfel, pot apărea simultan leziuni:

• radiale;
• orizontale.

Tratamentul chirurgical este ales în foarte puține situații, ca urmare a severității acestui tip de ruptură de menisc. Dacă se optează pentru acest tratament, medicul ortoped va:

• îndepărta fragmentele libere;
• substitui cu un material corespunzător zonele ce nu sunt acoperite de menisc.

Rupturi de menisc radiale

Rupturile de menisc radiale au o traiectorie care pornește de la marginea meniscului către centru. Cel mai des apar în partea posterioară a meniscului sau la unirea dintre partea anterioară și cea laterală.

Acestea se produc în zonele puțin vascularizate ale meniscului. Ca urmare, recuperarea leziunii este realizată cu mare dificultate. De aceea, pentru acest tip de leziune se preferă intervenția chirurgicală.

Rupturi orizontale

O ruptură orizontală de menisc se manifestă prin prezența unei leziuni de-a lungul întregii lungimi a meniscului. În funcție de localizarea rupturii, se alege și metoda de tratament. Astfel, dacă leziunea se află într-o zonă bine vascularizată, se poate alege varianta non-chirurgicală. În schimb, o leziune aflată într-o zonă slab vascularizată necesită intervenție chirurgicală. 

Rupturi tip „toarta de cos”

Acest tip de ruptură presupune multiple leziuni orizontale la nivelul meniscului. Ca urmare a prezenței acestora, mersul se realizează cu mare dificultate, iar mișcările de flexie și extensie sunt afectate sever. Pentru astfel de rupturi ale meniscului se preferă varianta chirurgicală de tratament.

Complicații ale rupturii de menisc

Ruptura de menisc constituie un tip de leziune care nu imobilizează pacientul în fazele inițiale sau dacă nu este severă. Ca urmare, pacientul poate amâna consultul ortopedic. Astfel, tratamentul este mult întârziat, la fel fiind și vindecarea. 

În lipsa unui tratament corespunzător aplicat în timp util, pot apărea complicații, precum:

• durere persistentă;
• instabilitate articulară;
• afectarea ligamentelor articulare;
• afectarea cartilajului articular;
• dezvoltarea gonartrozei;
• atrofierea mușchilor adiacenți articulației genunchiului;
• instalarea osteoartritei.

Complicațiile au o efect important asupra vieții sociale a pacientului. Acestea îl împiedică să efectueze activitățile zilnice și nu îi permit să efectueze un efort fizic susținut. De aceea, este important a consulta medicul ortoped încă de la primele simptome și a nu ignora simptomele apărute, chiar dacă nu produc mult disconfort. 

Modalități de diagnosticare a rupturii de menisc

Pentru a stabili diagnosticul de ruptură de menisc, medicul ortoped efectuează un examen clinic. Suplimentar, recomandă și realizarea unor investigații imagistice, pentru a confirma diagnosticul, dar și pentru a obține informații suplimentare referitoare la extinderea leziunii și la gravitatea acesteia. 

Anamneza

Inițial, medicul va efectua o anamneză detaliată. Acesta dorește să afle:

• debutul durerii;
• mișcările efectuate la debutul simptomatologiei;
• activitatea desfășurată de pacient;
• dacă durerea a fost însoțită de cracmente sau nu;
• istoricul medical al pacientului

Aceste informații sunt foarte importante pentru medicul ortoped pentru a contura un diagnostic prezumtiv. 

Examenul clinic

Examenul clinic are la bază efectuarea unor manevre, care îl vor îndruma pe medic spre posibilele cauze ale apariției simptomatologiei. Acesta va analiza dacă pacientul:

• prezintă blocarea articulației;
• are fragmente de menisc libere în capsula articulară;
• prezintă o leziune laterală sau medială. 

RMN de genunchi

RMN (rezonanță magnetică nucleară) este o metodă imagistică care oferă informații despre structurile moi ale articulației, cartilaje și oase. Este una dintre metodele neiradiante, dar prezintă dezavantajul că durează mult și are un cost ridicat. 

Prin intermediul RMN-ului, medicul ortoped poate evidenția:

• prezența leziunii meniscului;
• localizarea exactă a leziunii;
• dimensiunea leziunii;
• fragmente de menisc libere în cavitatea articulară;
• gradul în care afectează articulația genunchiului;
• prezența de lichid în cavitatea articulară.

Ecografia genunchiului

Această metodă imagistică prezintă multiple beneficii atât pentru pacient, cât și pentru medic:

• este neiradiantă;
• se poate efectua într-o perioadă scurtă de timp;
• nu necesită o pregătire specială;
• are un cost mai scăzut;
• permite vizualizarea țesuturilor moi.

Ecografia prezintă o sensibilitate de aproximativ 90% în detectarea rupturii de menisc, foarte asemănătoare cu cea a RMN-ului. Poate fi recomandată de către medicul ortoped pentru a confirma rapid diagnosticul de ruptură de menisc.

Radiografia

Radiografia este o investigație imagistică iradiantă. Dezavantajul major al acesteia constă în faptul că nu permite vizualizarea țesuturilor moi, ci doar a osului. Ca urmare, radiografia nu poate oferi informații referitoare la o posibilă ruptură de menisc. Informațiile pe care le oferă fac referire la os. Așadar, radiografia poate contribui la diagnosticarea artritei degenerative, o complicație a rupturii de menisc.

Artroscopia 

Artroscopia este o procedură chirurgicală minim-invazivă, care poate fi utilizată atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Riscurile acestei proceduri sunt reduse, iar recuperarea este rapidă. Bineînțeles, la fiecare pacient această perioadă diferă în funcție de severitatea afectării articulare.

Pentru efectuarea acesteia se realizează o incizie la nivelul genunchiului. Prin această incizie este inserat un instrument, numit artroscop, care este prevăzut cu o cameră video. În acest fel, cavitatea intraarticulară poate fi explorată în detaliu. În cadrul acestei explorări, medicul poate efectua anumite corecții ale ligamentelor articulare sau poate îndepărta fragmentele rupte din menisc. 

Metode de tratament pentru ruptura de menisc

Metodele de tratament sunt alese în funcție de tipul și de localizarea leziunii meniscului. Inițial, în funcție de gravitatea leziunii, medicul ortoped recomandă un tratament conservator. Astfel, acesta poate indica:

• repaus;

Este importantă evitarea activităților fizice intense, care pot suprasolicita articulația genunchiului. De asemenea, este util a nu efectua mișcări rotative sau mișcări bruște, care pot agrava leziunea meniscului.

• aplicarea compreselor reci;

Compresele reci au proprietatea de a reduce inflamația și de a scădea intensitatea durerii. Este recomandat ca durata maximă a aplicării compreselor reci să fie de 15 minute. Aplicarea compreselor se poate repeta la un interval de câteva ore. 

• administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene;

Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc inflamația și durerea de la nivel articular. Medicul ortoped va indica antiinflamatoarele potrivite, precum și dozele corespunzătoare. 

• infiltrații cu cortizon;

Acestea presupun injectarea cortizonului la nivelul genunchiului. Prin efectul său antiinflamator, sunt reduse tumefacția și durerea.

• elevarea genunchiului;

Ridicarea genunchiului peste planul inimii este utilă pentru a preveni complicațiile vasculare, în special în cazul unei leziuni severe.

• purtarea unei orteze sau a unui bandaj elastic;

Acestea asigură o mai bună stabilitate articulară, prin efectul compresiv. De asemenea, pot avea rol și în reducerea tumefacției locale.

• kinetoterapie;

Kinetoterapia contribuie la recuperarea genunchiului. Un kinetoterapeut cu experiență va recomanda un set de exerciții care să tonifice musculatura și să întărească ligamentele.

 

Avantajele efectuării exercițiilor de kinetoterapie includ:

• amplificarea flexibilității;
• creșterea stabilității articulare;
• realizarea unei coordonări musculare mai bună;
• recâștigarea abilității de a efectua unele mișcări pe care pacientul le efectua anterior cu dificultate.

Alte variante de tratament incluse recent în schema terapeutică a rupturii de menisc sunt:

• stimularea electrică neuromusculară;

Această terapie tonifică mușchii și prin aceasta, asigură o stabilitate crescută a articulației.

• terapia extracorporeală cu unde șoc;

Sunt utilizate unde de intensitate medie și înaltă, cu scopul de a ameliora durerea și a facilita mobilizarea articulației.

• infiltrații cu celule stem;

Injectarea la nivelul articulației genunchiului a celulelor stem extrase din măduva osoasă sau din țesutul adipos are beneficii pe termen lung. Aceste celule se diferențiază în celule specifice cartilajului, contribuind la refacerea meniscului.

• infiltrații cu PRP (factori de creștere);

Pentru aceasta se face injectarea în cavitatea articulară a unor trombocite prelevate din sângele pacientului. Trombocitele secretă factori de creștere care stimulează proliferarea celulelor din țesuturile afectate.

În cazul necesității unui tratament conservator, recuperarea se face în aproximativ 2 luni. Dacă simptomele persistă după această perioadă de timp, medicul ortoped poate recomanda efectuarea unei intervenții chirurgicale.

Când este necesar tratamentul chirurgical pentru ruptura de menisc?

Tratamentul chirurgical este necesar în cazul în care prin metodele terapeutice conservatoare nu s-au obținut rezultatele dorite. De cele mai multe ori, intervenția se realizează prin intermediul artroscopiei, fiind o procedură minim invazivă. 

Repararea meniscului

Acest proces este utilizat în cazul unei leziuni de dimensiuni reduse. Astfel, medicul ortoped poate sutura marginile meniscului. 

Meniscectomia parțială

În cadrul meniscectomiei parțiale, este îndepărtat doar un fragment al meniscului. Astfel, prin intermediul camerei introduse în cavitatea articulară, medicul ortoped poate evidenția zona deteriorată și o va elimina. Aproximativ 80% din pacienții care urmează această intervenție chirurgicală se recuperează complet. 

Meniscectomie totală

Meniscectomia totală presupune eliminarea în totalitate a meniscului. În această situație, cartilajele oaselor vin în contact pe parcursul efectuării mișcărilor și în timp, se vor deteriora. Un alt dezavantaj al acestui tip de procedură constă în faptul că simptomele pot persista, dar la o intensitate mai scăzută. 

Transplantul si implantul de menisc

Transplantul de menisc este utilizat atunci când este nevoie de inlocuirea meniscului rupt de multa vreme sau rezecat in mare parte (spre ex. dupa o meniscectomie subtotal sau totală). În cadrul intervenției meniscul deteriorat este înlocuit cu un menisc de la o banca de tesuturi in functie de dimensiunile acestuia. 

Implantul de menisc se realizeaza atunci cand defectul meniscal nu este omplet, el putand fi substituit cu un implant artificial. 

Ruptura de menisc se poate recupera singură?

Recuperarea unei rupturi de menisc nu se poate realiza fără aplicarea unui tratament. În funcție de gravitatea leziunii, poate fi necesar un tratament conservator sau unul chirurgical. De aceea, este important a consulta medicul ortoped pentru a stabili cât de sever este afectat meniscul și care este tratamentul potrivit. Respectarea indicațiilor medicului contribuie la prevenirea complicațiilor. 

Recuperarea după ruptura de menisc

Perioada de recuperare diferă în funcție de mai mulți factori:

• gravitatea leziunii;
• localizarea leziunii;
• gradul de afectare a mobilității;
• vârsta pacientului;
• starea medicală a pacientului;
• activitatea fizică desfășurată;
• metoda de tratament aleasă;
• complianța pacientului.

În cazul unei rupturi de menisc cu un grad de severitate redus, durata poate varia între o lună și două luni. Este important a respecta indicațiile medicului ortoped. În acest fel, șansele unei recuperări complete se măresc. 

În cazul efectuării intervențiilor chirugicale la nivelul genunchiului, durata recuperării este de aproximativ o lună. Cu toate acestea, indiferent de tipul de tratament ales, o recuperare totală poate ajunge și până la șase luni. 

Cum putem preveni rupturile de menisc?

Ruptura de menisc poate fi prevenită prin adoptarea următoarelor:

• tonifierea mușchilor membrului inferior;
• efectuarea exercițiilor de stretching (încălzire musculară) înainte de a realiza activități fizice solicitante;
• purtarea unei încălțăminte adecvate tipului de activitate desfășurată;
• respectarea perioadelor de repaus între activități fizice solicitante.

În cazul sportivilor, este importantă deprinderea tehnicii corecte de efectuare a mișcărilor. Astfel, sunt prevenite rupturile de menisc, dar și alte afecțiuni ortopedice.

Ruptura de menisc este o afecțiune a articulației genunchiului. Se manifestă prin durere, instabilitate articulară și dificultăți la efectuarea anumitor mișcări. Este necesar a consulta medicul ortoped de la apariția primelor simptome și a respecta cu strictețe recomandările acestuia.